În timp ce mă documentam pentru „Cele patru oglinzi ale adevărului”, am dat peste următoarea poveate.
Se spune că Avicenna a fost chemat la căpătâiul unui prinț măcinat de o boală pe care nimeni nu o putea să o vindece. În timp ce îi lua pulsul, Avicenna a pus pe cineva să rostească numele tuturor orașelor din țară, iar, când a simțit o schimbare a pulsului, a cerut să se spună cu voce tare și numele străzilor din acel loc.
Astfel, a aflat că tânărul era îndrăgostit de o fată ce locuia în acest oraș și se îmbolnăvise, pentru că nu putea fi împreună cu aceasta. Tratamentul dat de doctor a fost ca tinerii să se căsătorească și astfel prințul a fost vindecat.
Povestea de mai sus este ilustrată pe coperta unui manuscris din 1632, în schimb, citind „Canonul Medicinei”, cartea lui Avicenna (Ibn Sina), care a dat tonul în medicină timp de sute de ani, am găsit lucruri mult mai practice decât doar o poveste. De exemplu, am aflat despre uscarea rănilor folosind cantități mici de vitriol alb sau galben sau despre cauterizare acestora și dezinfectarea instrumentelor cu ajutorul oțetul, informații care mi-au folosit când l-am creat pe doctorul Ruggiero din „Cele patru oglinzi ale adevărului”.
Deci, în spatele multor povești, se ascunde și un dram de știință!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.