Încă o dată, e un privilegiu că Mircea Cărtărescu scrie în limba romană, pentru că, dincolo de ce se va spune despre Theodoros, un formidabil etaj de istorii contrafactuale, ambiții diluate în trufie, iubiri care tocmai prin absolutul lor te pot trece de partea răului, păcate (dez)legate, lumi care trec una-ntr-alta fără ca epocile să aibă continuitate, dincolo de toate astea, romanul lui Mircea Cărtărescu este un splendid elogiu al limbii romane. De altfel, e unul dintre semnele pe care le lasă în tot ce scrie.

Am citit cartea în două formate, am început-o pe Kindle, pentru că e mare pentru avioanele grăbite, fără timp de bagaj, și o termin pe hartie, pentru că e o carte de avut în bibliotecă.
O să vedeți mult cartea asta pe FB zilele ce urmează, dar nu e o carte ușoară, nici nu ar fi avut cum.

Magda Gradinaru

Lasă un răspuns