Emanciparea Țării Românești de la sfârșitul secolului al XVII-lea din vremea lui Șerban Cantacuzino și consolidarea unei clase negustorești active și prospere, a condus la proiectul de stat al traduceri integrale a Bibliei în limba română.
O întreprindere monumentală de 1.866 de pagini, în format mare și tipar cu cerneală și roșie, necesita resurse uriașe. Stabilitatea economică și veniturile din comerț, precum cele de la Hanul lui Șerban Vodă, au permis domnitorului să suporte integral cheltuielile de tipărire, fără a împovăra biserica.
Visteria domnească a cumpărat hârtie venețiană cu filigran cu trei semilune descrescătoare, destinată Imperiului Otoman și cu ancoră încadrată în cerc surmontată de un luceafăr sau cruce, emblema clasică a morilor de hârtie din Padova sau Treviso, și i-a plătit regește pe Nicolae Milescu și frații Radu și Șerban Greceanu, traducătorii în română ai Septuagintei.
Un exemplar cu coperți din lemn de tei îmbrăcate în piele de vițel cu inscripția „Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament” costa echivalentul a 10-15 perechi de boi sau al unei mici moșii. Azi, această raritate extremă este adjudecată cu sume de peste 35.000 de euro.
Dar adevărata ei valoare constă în imensul aport de cuvinte noi, majoritatea luate din greaca veche și bizantină, care au înnobilat limba română: kinnamon, denumirea arhaică pentru scorțișoară; cassia, un tip de scorțișoară chinezească; stacti, o formă foarte pură de smirnă lichidă; oniha, unghia unei scoici pisată în tămâie; halvani, rășina de galbanum; bdeliu, o rășină parfumată; liban sau livan, vechea denumire pentru tămâie; gad, termenul vechi folosit pentru coriandru; aloes, aloe. Mai toate numele nestematelor sunt biblice și de o eclatantă noutate, poate cu excepția lui smârdos, smaragd sau zmarand, adică smarald, și zamfir, sapfir adică safir, care fuseseră absorbite într-o fază arhaică, poate chiar în antichitatea târzie, în timpul procesului de formare a limbii.
Iachintul sau iazma este safirul sau topazul albastru, în funcție de context; sardion este sardul sau sardoniul, care este carneolul sau jaspul roșu; topazionul este denumirea veche pentru topaz; antraxul sau carbunculul era rubinul; iaspisul este jaspul; lighirionul sau ligurul este fie un tip de chihlimbar, fie de opal; ahates este agatul; amethistos este ametistul; hrisolithul este crisolitul; virilul este berilul; onihia este onixul.
Cornel Ivanciuc
