În buna tradiție a volumului despre dacopatie și alte năzbâtii românești, Dan Alexe demontează în noua sa carte idei populiste, flatante speranțe deșarte și complexe istorice despre categorisirea și înrudirea limbilor, etimologii populare și împleticite găselnițe pseudoștiințifice legate de apariția, răspândirea și structura limbilor.Scrisă cu precizie și har și înțesată cu exemple, această introducere în știința și cercetarea limbilor pământului stârnește în cititor pofta de a ști mai mult, dorința de a învăța o limbă străină, curiozitatea de a înțelege evoluția limbii române în contextul limbilor balcanice învecinate.
Ce-o fi însemnând „șemomeceama”? De ce n-ar fi destul de elegantă expresia „ete, na!” descinzând din sanscrita Vedelor ? (Păcat că nu avem o explicație și pentru „ete, scârț!”…)
Cum de în Daghestan se vorbesc 26 de limbi, cu variante dialectale, total diferite unele de altele? De ce săptămâna are doar trei zile în vechea limbă a bascilor?
Pe ce baze a fost inventată limba din „Game of Thrones”?
În ce fel depinde apariția limbajului de spațiul cuprins între gura și mâinile omului?
De ce româna, ucraineana și sârba nu datorează nimic limbii ruse și cum se face că cele mai multe limbi ale lumii nu cunosc genurile?
Cum desfigurează politica și ideologiile vorbirea și scrierea unei comunități?
Acestea și multe alte întrebări își găsesc răspunsul în pagini deopotrivă dense și accesibile – o performanță rară în știința de ieri și de azi a lingvisticii. La final, două anexe la fel de incitante: pentru prima dată tradus în română un text al lingvistului rus Nikolai Trubetzkoy despre limbile indo-europene și limpeziri privitoare la originile limbii maghiare.
Cum ar arăta oare o traducere a Bibliei și Coranului în emoticoane de facebook? se întreabă la un moment dat, cu umor, autorul acestei cărți. Veți afla citind „Babel. La început a fost Cuvântul.”
